Povestea începe simplu, doar câteva ore până la zbor – ce să facem, ce să facem??? Să mergem la shopping! Zis și făcut, și dă-i alergat prin magazine în puținul timp (adică de la 10:00 până la 12:00), doar că 12:00 s-a transformat într-un pic de 14:00. Așa de tare am întârziat, încât cei de la hotel aproape că ne aruncau bagajele în stradă sau trebuia să plătim pentru o noapte în plus, dar am zâmbit frumos și am scăpat de toate relele, cu toate că „ne-au cam umplut frigiderele”.

Partea bună din tot shoppingul acesta a fost că am cumpărat o geantă mare, pentru că am bănuit că nu o să mai încapă tot ce am luat în trollere (și bine am făcut, o să vedeți și de ce). Plecăm spre gara din Lyon care ne ducea la aeroport – toate bune și frumoase, o vreme groaznică, urâtă, mohorâtă și o minunată durere de cap mă chinuiau… ajungem la aeroport și controlul fermecat, și așteaptă tic-tac, tic-tac… 16:30 boarding time, doar că „The plane is delayed for 30 minutes”. Asta nu ar fi fost capăt de lume dacă nu trebuia să schimbăm avionul în Paris.

Anunțăm: „Doamnă, noi avem un avion de luat din Paris spre București.”
„Nicio problemă, o să se anunțe personalul și vă vor aștepta.” Pfiuuu, ce drăguți din partea lor.

Minunat părea, doar că, ajunși gâfâind la poarta magică F47, descoperim că nu era NIMENI, nu tu avion, nu tu oameni și nici vorbă de vreo afișare pe LCD. Întrebăm… dă-i alergat prin aeroport, caută personalul Air France, care ne spune: „Da, ei așa zic mereu că vă așteaptă, doar că nu o și fac”. Nene, am întârziat doar 8 minute! Și uite așa, pentru 8 minute întârziere, tot din cauza lor, stau acum într-o cameră de hotel numită B&B, undeva lângă aeroport, dar fără magazine, fără oameni, fără bagaje, etc.

Și acum vine partea bună: vă spuneam că am luat o geantă. Acea geantă a fost cea mai bună alegere făcută vreodată, deoarece în ea se aflau șosete, haine, laptopul, aparatul foto, GPS-ul, camera video și nu în ultimul rând, guma de mestecat.

Iar cireașa de pe tort a fost când am intrat să fac un duș ca omul. În baie dau drumul la apă, încep să cânt și, când colo, spală-te, Damiana, dacă ai cu ce! (Evident că m-am dus la recepție, am cerut gel de duș și până la urmă dușul a fost dus până la capăt, și nu, nu m-am dus în prosop). 🙂

Sper că ziua de mâine să fie mai bună!

Vă pup pe toți și mulțumesc pentru urări!