„Copacule…

Sageata-n sus, asculta ce am de spus:

• sa-mi infloresti iubrile;
• sa-mi desfrunzesti opririle;
• sa-mi vanturesti pornirile;
• sa imi umbresti trairile;
• sa-mi zapacesti gandirile.

Copacule…

Sageata catre…SUS

Sa-mi faci asa precum ti-am spus!”

In fiecare saptamana o sa iti postez cate o poezie gandita si traita de un poet care nu a fost descoperit inca. Eu cred ca are talent si mai mult de atat, cu siguranta o sa te regasesti in ceea ce spune. Poate ca o sa te supere, poate ca o sa-l condamni sau poate ca o sa fi in asentiment cu el. Oricum ar fi , iti va trezi trairi si emotii de toate felurile. Asa ca nu o sa te plictisesti deloc. 

Ceea ce pot spune clar este ca nu eu sunt cea care concepe aceste poezii ci o persoana foarte apropiata mie si cu siguranta ca, daca mie mi-a trezit interes si tie iti va ridica o spranceana, macar. 

Iti spun sincer ca m-a facut sa gandesc mult aceasta poezie, „Copacule”. Mi se pare ca spune multe in doar cateva cuvinte. 

Aici gresim noi, oamenii. Incercam sa spunem multe cu prea multe cuvinte cand totul este foarte simplu. Daca ai nevoie de cuvinte pentru a te exprima, incearca sa folosesti putine si concise. Nu ai nevoie de multe vorbe ca sa te exprimi. 

Stii tu: „Vorba lunga, saracia omului”. Clar, da! Asa ca incearca sa te inspiri din fiecare poezie scurta pe care ti-o voi posta saptamanal. Sper sa iti placa si chiar daca nu iti place, stiu sigur ca ti-am atras atentia. 

Poate ca intr-o buna zi toate poeziile pe care le voi publica vor ajunge, pe rand, pe placul unuia dintre voi. Nu trebuie sa iti placa toate si nici macar toate cuvintele dintr-o poezie oarecare, ci doar vreau sa iti atrag atentia. 

Talentul nu are varsta, inaltime, greutate sau statut social. Talentul este in fiecare dintre noi atata timp cat „copacul” are ramurile intinse.